Scurte tip FB
Cetățeanul
este prada unei necontenite spălări a creierului. Televiziunea, radioul,
ziarele, Internetul, cinematograful, muzica ușoară sau teatrul vehiculează zi
de zi, în materie de istorie, idei false, erori, prejudecăți, locuri comune și
absurdități care pe cunoscători îi exasperează. Însă aceștia, înecați de val,
asistă neputincioși la naufragiu.
Istoria nu
este o religie. Istoria nu este morala. Istoricul nu are rolul de a exalta sau
de a condamna, el explică. Istoria nu este sclava actualității. Istoricul nu
aplică realității SCHEME IDEOLOGICE CONTEMPORANE și nu introduce în
evenimentele de odinioară SENSIBILITATEA DE ASTĂZI. Istoria nu este memoria. Istoria
ține seama de memorie, ea nu se reduce la memorie. ISTORIA NU ESTE UN OBIECT
JURIDIC. ÎNTR-UN STAT LIBER, DEFINIREA ADEVĂRULUI ISTORIC NU ESTE ATRIBUȚIA
NICI A PARLAMENTULUI ȘI NICI A AUTORITĂȚII JUDICIARE.
Jean Sévillia INCORECTITUDINEA ISTORICĂ
”Să înțelegi că NU toate opiniile sunt egale, că adevărul NU
este undeva la mijloc, o medie aritmetică a două extreme, că în lumea valorilor
sociale și politice simetria NU se aplică, că NU orice judecată sau evaluare
este îndreptățită prin simplul fapt că este logic sau gramatical posibilă. Să
înțelegi că teoria lui „Totul este relativ” nu reprezintă decît o platitudine,
o gogomănie pretențioasă — o frunză de viță cu care sfertodocții încearcă să-și
acopere nuditatea mentală.”
Dragoș Paul Aligică (ușor condensat)
“Imparțialitatea este un nume pompos pentru indiferență, care
este un nume elegant pentru ignoranță”.
Chesterton
*********************************************************************************
Știința nu are nimic de-a face cu
consensul. Consensul este afacerea politicii. Știința, dimpotrivă, cere doar ca
un singur cercetător să aibă dreptate, ceea ce înseamnă că acela sau aceea are
rezultate care pot fi verificate prin raportare la lumea reală. În știință,
consensul nu are relevanță. Ceea ce este relevant sunt rezultatele
reproductibile. Cei mai mari oameni de știință din istorie sunt mari tocmai
pentru că n-au fost de acord cu consensul. Nu există nici un fel de știință
consensuală. Dacă există un consens, aceea nu este știință. Dacă este știință,
nu există un consens.
Constantin
Crânganu Contributors ianuarie 27, 2020
*********************************************************************************
BANARE ÎN BANAT
Topul politic al secolului XX (un ”banc” auzit la
începutul anilor 1970)
1 ― John Lenin (Lennon)
Imagine... NO RELIGION too
Imagine all the people
Living life in peace...
Smerti (moarte) ! Burjui !
Smerti fashistam (fasciștilor) !
Smerti (pe toate direcțiile) !
2 ― Gary
Hitler (Glitter)
Times have changed in the past but WE WON'T FORGET
Rock and ro-o-oll, rock and roll
Rock and ro-o-oll, rock and roll
Rock and ro-o-oll, rock and roll
GOTT IST TOT ! (Dumnezeu e mort)
Tot !
Tot (pe toate direcțiile) !
3 ― UICA
SÂMA DE LA SOCOLARI (asta e completarea mea la bancul în discuție, că și așa nu
mai țineam minte locul 3).
PROST SĂ FII, DAR SĂ-ŢI REVII !
În ciuda extinderii planetare a primelor două îndemnuri unii
chiar și-au revenit (fără să fi auzit sfaturile lui Uica Sâma). Printre ei Doris
Lessing, o englezoaică de stînga, cvasi-comunistă, dar nu proastă:
„Realmente nu suportăm să fim liberi. Omul – umanitatea –
își IUBEȘTE LANȚURILE și, dacă cele vechi cad, se grăbește să-și fabrice
altele. Problema e că, cei ce au nevoie de rigiditate, de dogme, de ideologii,
sînt întotdeauna cei mai stupizi; drept consecință POLITICAL CORRECTNESS este o
mașinărie care se auto-reproduce pentru a înăbuși inteligența și creativitatea.”
De-a lungul timpului am încercat să-mi ilustrez
comentariile ȘI cu imagini (care - nu-i așa ? - fac ”cît 1000 de cuvinte”).
Spre exemplu, la un moment dat, am folosit mondial-faimoasa (și grețoasa)
copertă a albumului ”John and Yoko” (pe care o cunosc mult înaintea
internetului și ÎN CIUDA falselor pudibonderii comuniste).
Anglo-saxo(FO)nul fb
a eliminat-o și m-a ”tras de urechi”, ca pe un copil prost.
Mai recent am fost tratat la fel din cauza unui negru
(cît-se-poate-de-negru) îmbrăcat cu un tricou pe care se lăfăia o imensă
svastică nazistă. Evident că algoritmul ce scormonește după ”hate speech” n-a
priceput nimic din ironia devastatoare a imaginii.
Paranteză: cu toate avertismentele apocaliptice (pe care
le aud de vreo juma de secol) nu prea văd în ce constă faimoasa ”inteligență
artificială”.
Last but not least, ”Big Brother” fb m-a banat în
ultimele trei zile tot din cauza unei imagini (culeasă tot de pe internet).
Chestia esențială este că progrămelul ăla imbecil (ca
orice program calculatoristic) NU ARE NICI O VINĂ.
Nici fb.
Nici chiar persoanele din spatele fb.
Acei oameni TREBUIE să se supună presiunii maselor ― ”rigide,
dogmatice și stupide” ― care, așa cum ne spune Doris Lessing, ”își IUBESC
LANȚURILE și, dacă cele vechi cad, se grăbesc să-și fabrice altele”.
Sau, ”à la manière de”... Platon (un filosof grec):
”DE LA MASE NU POATE VENI ADEVĂRUL ȘI NICI NU LE POATE FI
COMUNICAT. Dacă insiști s-ar putea să-ți pierzi viața.”
Cum nu mă sumețesc a fi vreun erou sinucigaș (antic ori
modern) ATÎT am avut de spus despre recenta mea punere la colț.
*********************************************************************************
Apropo de Barcelona...
În timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939)
serviciile secrete sovietice au vînat și asasinat o mulțime de luptători
republicani numai și numai fiindcă nu aderau strict la linia LOR comunistă. Una
din țintele predilecte a fost POUM (Partido Obrero de Unificación Marxista -
Partidul Muncitoresc de Unificare Marxistă) cu sediul principal în Catalonia.
Întreaga conducere a partidului, în frunte cu Andreu Nin, a fost capturată,
torturată și executată de către agenții NKVD.
George Orwell, care venise să lupte împotriva lui Franco
tocmai din simpatie pentru POUM, a cam aflat ce se întîmplă și s-a cărăbănit
dezgustat înapoi în Anglia.
Dar ”vînătoarea” nu s-a rezumat doar la conducerea
partidului ci a continuat, om cu om. Și aici dăm cuvîntul lui Boris Volodarski
(CAZUL ORLOV. DOSARE KGB Editura Litera 2015, pag.247):
...„execuţiile aveau loc în pivniţele
hotelului Colón, iar cadavrele erau arse în boilerul de la subsol”... Arhiva
lui Mitrohin confirmă că „mulţi dintre cei aleşi pentru lichidare erau atraşi
în clădirea care adăpostea CREMATORIUL şi ucişi pe
loc”. Este, cu siguranţă, vorba despre CREMATORIUL administrat de
Stanislav Vaupşasov şi de ilegalul spaniol NKVD José Castelo Pacheco. Încă nu
este clar dacă acest CREMATORIU se afla în subsolul birourilor de astăzi ale Banco
Español de Credito, unde Vaupşasov îşi împărtăşea nepreţuitele sfaturi
profesionale „prietenoaselor servicii de securitate ala Cataloniei”, sau este
vorba de un alt CREMATORIU...
Înainte de ”marele” Auschwitz, unul mai ”mititel” la
Barcelona. Poate că acum înțelegeți mai bine de ce s-ar bucura Putin dacă
povestea cu secesiunea Cataloniei ar reuși.
EL NU UITĂ.
*********************************************************************************
NU NE ESTE
PERMIS să edulcorăm dezgustătoarele derapaje morale (ce eufemism !) ale unor
vîrfuri intelectuale, numai de dragul participării lor la avansul profesiunilor
ce le-au profesat.
Eu nu contest
meritele științifice ale unor asemenea hibrizi, rezultatele muncii lor fiind
clare și măsurabile. Însă, cel puțin de la celebrele perechi Newton-Leibniz
(calculul diferențial și integral) și Darwin-Wallace (teoria selecției
naturale) încoace, ȘTIM că nu există unicitate absolută, chiar la nivelul
suprem al științelor fundamentale.
”BINELE” FĂCUT
DE RESPECTIVELE PERSOANE ESTE INTERȘANJABIL, ÎN TIMP CE RĂUL INJECTAT
SOCIETĂȚII LE APARȚINE INTEGRAL.
Doar artiștii
sînt cu adevărat UNICI.
Deşi ”e greu
de crezut într-o manifestare culturală, chiar şi genială, obţinută ÎMPOTRIVA DEMNITĂŢII
celui care o produce”
(Ioan F. Pop Contributors
25 februarie 2016)
CE NE LIPSEȘTE
Anul 1912
Elias Canetti (scriitor
evreu sefard din Rusciuk-Ruse) LIMBA
SALVATĂ – istoria unei tinereți
Editura Dacia 1984, Pag.42
„Părinţii au simţit că încerca să mă influenţeze
împotriva Angliei şi, pentru a contracara, îmi povesteau cît de minunat o să
fie acolo. «Acolo toţi oamenii sînt cinstiţi», spunea tata, «dacă un bărbat spune ceva
atunci şi face. Nu trebuie să baţi palma cu el.»”
Anul 1937
Ilf și Petrov (scriitori SOVIETICI) America fără etaje Polirom 2012, pag.512
„DACĂ
într-o discuție un
american a spus, fie și în treacăt, «o să fac lucrul acesta», nu mai e nevoie să-i
amintești. îl va
face cu siguranţă. A-ți ține cuvîntul cu orice preț este calitatea cea mai
importantă pe care trebuie s-o deprindem de la oamenii de afaceri americani.”
Anul 1917
Alexandrina Fălcoianu (fără studii medicale, doar un curs
scurt de Cruce Roșie — conducătoarea unui spital de răniți din București în
timpul ocupației germane) Din zile grele
1937, pag.34-35
”Dr. Cobilovici (evreu) îmi arată foaia de observație
și-mi zice:
-
Uite, domnișoară, Beyne (medic american) are microbul erizipelului în sala de
operație. Vezi, ăsta intră în sala de operație cu 36º,8 și ese cu 39º. Ar
trebui să-i scrii d-ta să-și desinfecteze sala de operație...
-
Cum o să scriu eu așa ceva că are să se supere. ...pînă la urmă tot eu am scris
astfel: «Doctore dragă, s´ar părea că aveți microbul erizipelului în sala de
operație. Ar trebui acolo o desinfeție radicală, etc.». Eu cred că dacă aş fi scris
astfel unui MEDIC ROMÂN M´AR FI OMORÎT PE LOC, dar bravul american n´a fost
supărat şi am rămas prieteni.”
ATENȚIE: AICI NU E VORBA DE AMERICANI, ENGLEZI SAU EVREI,
CI DE ROMÂNI.
*********************************************************************************
DISONANȚA COGNITIVĂ
Într-adevăr, nimic nu este mai comun, chiar şi printre oameni foarte
sofisticaţi, decît încăpăţînarea oarbă care se manifestă prin lipsa de imaginaţie
şi incapacitatea de a judeca.
(Hannah Arendt ”Între trecut și viitor - opt exerciții de
gîndire politică” pag.273)
Adică e vorba despre personalități
disjunse (dissociative
identity disorder): o jumătate normală, cealaltă varză. Acest tip de
oameni practică profesiuni dificile (medicină, inginerie), cîteodată la nivel
foarte înalt, UNDE NU GREȘESC. De îndată ce părăsesc sfera științei devin
iraționali, pînă la abolirea oricărui simț critic, cu simpatii și antipatii pur
viscerale. Caz exemplar: Noam Chomsky.
Da, e o contradicţie care ne duce cu gândul la ceea ce psihologii numesc
"disonanţa cognitivă", o contradicţie între realitate şi imaginea de
sine a unui individ sau a unui grup: dacă individul sau grupul n-o rezolvă, se
ajunge la pierderea respectului de sine şi la depresie, un fenomen care bântuie
lumea contemporana.
Ca să evite depresia, oamenii îşi produc justificări, denaturand
realitatea şi salvând imaginea de sine. Această gândire se numeşte "gândire
deziderativă" fiindcă funcţionează în aşa fel încât să ajungem la
concluziile dorite de noi. Pe cei mai mulţi indivizi nu-i interesează adevărul,
ci confortul psihic, preferă să aibă întotdeauna dreptate decât să ştie cum
stau lucrurile în realitate. Gândirea deziderativă are o finalitate psihică, de
echilibrare sufletească.
[Conferențiar
universitar dr. Dumitru Borțun — Facultatea de Comunicare și Relații Publice -
SNSPA]
Nu prea cred că Noam Chomsky, savant de mare anvergură,
cunoscut și re-cunoscut, ar avea motive reale de a fi în conflict cu imaginea de sine. Dar mai știi ce soluții abracadabrante găsește omul ?
Tot Hannah
Arendt ne spune (apud Socrate și Platon) că gîndirea
unui filosof este un dialog silenţios cu sine … Cu alte cuvinte, întrucît omul conţine în
sine un partener de care nu poate să se elibereze niciodată este în interesul
lui să nu trăiască în compania unui criminal sau a unui mincinos.
Asta o fi
valabil pentru filosofi ̶ din păcate la Chomsky, și la (PREA) mulți
alți indivizi sofisticaţi, regula NU se aplică. Așadar legiuni de homo
sapiens posedă personalități disjunse (sparte, despicate), trăind într-o dulce simbioză
cu niște criminali-mincinoși. Mai mult: este clar că cele două părți ale
psihicului respectivilor nu comunică DELOC, altfel am vedea strada plină de
lunatici zăpăciți de războiul intern.
Pornind de
aici îmi permit o conjectură (șubredă): latura rațională a minții unora NU face
corp comun cu restul pentrucă, ab origine,
lipsește cu desăvîrșire. Ea pare mai degrabă introdusă cu forța într-un
”aparat”, pregătit să o folosească, dar incapabil de a și-o apropria singur.
Educația, și mai ales școala, ar fi ”meseriașul” ce ”ciocăne” ani de zile ca să
căpătăm acest minimum de luciditate. Din păcate, înfipt cu anasîna, el nu se
potrivește perfect în ”locaș”, deci nu poate controla întreg cortexul. Astfel
s-ar explica de ce rezolvăm corect problemele profesionale, iar în rest ne
comportăm precum un copil de cinci ani.
Dar de unde a
răsărit EDUCAȚIA ? Păi tocmai de la
Socrate, Platon, Aristotel și alții de același soi, care au fost dotați din
naștere cu o minte întreagă. EI au descoperit gîndirea corectă prin dialoguri silenţioase cu ei înşişi. N-a fost ușor ! Căci greșelile nu i-au
ocolit nici pe acești mari oameni ― cea mai bună dovadă a dificultății unui
asemenea comerț intern. Dar au venit alții și alții, care au reluat, frămîntat
și corectat spusele înaintașilor, împingînd lumea înainte. Din păcate imensa
majoritate a cvadrumanilor fără păr a opus rezistență ― un mic procent alegînd
pasivitatea completă.
Descoperit
la un an DUPĂ cele scrise mai sus.
În 1950 Klaus
Fuchs, fizician de vîrf și ”spion atomic voluntar” (din pură simpatie pentru
comunism și U.R.S.S.), a declarat:
Mi-am folosit filozofia marxistă pentru
a-mi împărţi mintea în două compartimente: un compartiment în care îmi
permiteam să leg prietenii, să am relaţii personale… Puteam să fiu liber şi
fericit, pentru că ştiam că celălalt compartiment era bine păzit… Mi se părea
în acea perioadă, că devenisem „un om liber”, pentru că reuşisem ca în celălalt
compartiment să mă instalez complet independent de forţele înconjurătoare ale
societăţii. …cea mai bună definiţie pe care o pot aplica stării de spirit de
atunci, este de SCHIZOFRENIE CONTROLATĂ.
(Christopher Andrew & Oleg Gordievski ”KGB” Editura
ALL 1994 pag. 269)
*********************************************************************************
DORA D´ISTRIA BĂTUTĂ LA
FUND
Dora d´Istria (prințesă Helena Kolțova-Masalskaia, născută
Elena Ghica) trăia atunci în Petersburg și, din pricina frumuseții, a culturii
și a spiritului ei, era foarte apreciată de cele mai distinse cercuri ale aristocrației
rusești. Era o adeptă a ideilor liberale
și naționaliste. Deși avea grijă să-și exprime părerile în chip cît se poate de
chibzuit, silindu-se să nu jignească întru nimica principiile stabilite la
curte, gura trăda prea adesea tendințele ei liberale și simpatiile ce le hrănea
pentru cauza liberării popoarelor asuprite. Se vede că răuvoitori au adus la
cunoștința autocratului (Nicolae I), denaturîndu-le, unele cuvinte scăpate
principesei.
Fapt este că Dora d´Istria a primit într-o
zi o scrisoare din cele mai amabile de la ministrul poliției, rugînd-o să-i
facă cinstea a-l onora, în aceeași zi, cu o vizită la oficiul său, unde va avea
plăcerea să-i comunice o veste care o va interesa foarte mult. Dora d´Istria
s-a dus și a fost întîmpinată, la ușa cabinetului său, de ministru, care,
sărutîndu-i mîna și oferindu-i brațul, a condus-o, după ce i-a mulțămit pentru
amabilitatea ei, într-un salon alăturat. Cînd au ajuns în mijlocul acelei
încăperi, ministrul s-a oprit brusc și a bătut o dată din picior. Înainte ca
Dora d´Istria să-l fi putut întreba ce se întîmplă, ea a simțit că parchetul cedează sub dînsa și trupul ei a
dispărut pînă subsoare în etajul de jos. Apoi a simțit că i se ridică rochia și
fustele și a început a simți lovituri de vergi: a fost fustigată în același fel
în care sunt fustigați copiii care s-au făcut vinovați de vro greșală. După ce
a primit numărul de lovituri ce trebuia să i se deie, trapa s-a ridicat în sus
și ministrul, cu o adîncă reverență, i-a oferit iar brațul și a dus-o pînă la
trăsură, neuitînd să-i sărute mîna înainte de a se despărți de ea.
N-am nevoie să adaug că
biata femeie n-a mai stat mult în Petersburg.
(Radu Rosetti Amintiri — Ce am auzit de la alții)
*********************************************************************
GEORG PALITZSCH ȘI MITROPOLIA
BUCUREȘTEANĂ
Johann Georg Palitzsch a fost un
țăran autodidact, trăitor la periferiile Dresdei. Pasionat de astronomie, a obținut rezultate
uimitoare pentru un simplu particular, unele publicate în „Philosophical
Transactions of the Royal Society” din Londra (ÎN LATINĂ). La moartea sa (1788)
a lăsat în urmă o bibliotecă ce cuprindea 3500 de volume, o parte fiind copii
manuscrise după lucrări pe care nu și-a permis să le cumpere.
Secolul XVIII: Chiar și o
instituție de importanța Mitropoliei bucureștene își putea aduna toate cărțile
„în lada cea mare ce se află la biserică” după cum notează catalogul întocmit
sub Neofit Criteanul.
(Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț)
*********************************************************************
MAREA UNIRE
(la ”mica înțelegere”)
30
Decembrie 1917 (undeva în Moldova)
Într-un sat vecin, nişte ruşi l-au bătut pe popă. Au fost trimise două
companii româneşti ca să restabilească ordinea şi să facă o anchetă.
Concluziile au fost următoarele: femeile din sat au făcut – s-o spunem pe de-a
dreptul – casă bună cu ruşii, oferindu-şi nurii la schimb cu tutun, zahăr şi
gaz. Popa a aflat şi, om cu frica lui Dumnezeu, le-a dojenit pe enoriaşe,
înfierînd ingeniosul negoţ şi dîndu-le canoane vinovatelor care veneau să-i
ceară iertarea păcatelor. Femeile, furioase, s-au plâns de purtarea asta aspră prietenilor ruşi care, ca să le răzbune şi să înăbuşe eventualele remuşcări, au ameninţat pur şi
simplu că-i vor tăia capul popei.
Marcel Fontaine (Membru al
Misiunii Militare Franceze) ”Jurnal de război ― MISIUNE ÎN ROMÂNIA” (noiembrie
1916-Aprilie 1918), Humanitas 2016
*********************
Vasile (probabil
Vasile Stroescu «Vasile cel Mare», haiduc moldovean de la începutul sec. XIX) celebrul tâlhar daco-roman, în timp ce jefuia o locuinţă,
după ce îi omorîse pe toţi din casă, a fost şocat văzând cum unul dintre bandiţii
lui lingea o farfurie pe care se afla unt.
„Păgâne !” a strigat el lovindu-l cu
sălbăticie, „nu ţi-e
frică de Dumnezeu ?”
James
O. Noyes (chirurg în armata otomană) ”ROMÂNIA ȚARĂ DE HOTAR ― Între creștini și
turci” 1854, Humanitas 2016
*********************************************************************
LENIN ȘI HOȚII
Lenin cu
ciracii lui ajungînd la putere au confiscat tot ce-au găsit. Ei spun că oamenii
bogaţi sînt de fapt hoţi şi-şi clădesc averea furînd de la săraci. Mai spun că
revoluţia s-a făcut tocmai pentru ca poporul să-şi ia înapoi ce i s-a răpit. „Proprietatea
înseamnă jaf.” Direct de la Marx citire, fără reinterpretări bolşevice.
Va să zică bunicul Ted a fost hoţ ?
Pavlik dădu din cap afirmativ.
Se vedea cu ochiul liber că ideea îl deranja foarte tare pe nepot.
Cînd încasez dividende de la firmele unde am acţiuni sînt hoţ
?
Exact.
Dar cînd dau bani la săraci, cum sînt ?
Din nou hoţ, dragul meu vînător. Oamenii sînt săraci deoarece
companiile unde eşti acţionar i-au jefuit deja. Caritatea ta este făţărnicie,
apă de ploaie: numai comuniştii pot drege această nedreptate universală şi
seculară.
Herbert e polițist și nu are avere. Tot hoţ e ?
Desigur. Se află în slujba lor, statul fiind creat de hoţi
pentru a-i apăra. Este angajatul tău ca să-ţi protejeze furtul organizat.
Cînd prinde un hoţ de găini cum e ?
Reacţionar. Contrarevoluţionar. Găinarul este un revoltat
creat de societatea nedreaptă. Nu greşeşte cînd fură, ci pentru că luptă de
unul singur, neorganizat. Şutind zburătoarele vecinului face revoluţie pe cont
propriu deoarece nu are conştiinţă superioară. Partidul Comunist trebuie să-l
recupereze, să-l disciplineze, să-l încadreze în Marea Armată a Revoluţiei
Mondiale.
Şi criminalul e un revoltat:
vrea să-i omoare pe hoţii aflaţi la putere. Mai mergeţi o dată dedesubt ca să
vedeţi cum pot fi reutilizate asemenea lepădături pentru îndeplinirea Marelui
Plan de Schimbare a Lumii.
Cu asemenea SCURSORI
a fost creată miliția sovietică și, în subsidiar, cea română. Așadar nu vă mai
mirați cînd comisarului Șoric i se pare foarte natural să dea bani cu camătă
sau un general se ascunde în portbagaj (prima mineriadă din 1999).
*********************************************************************
Comments
Post a Comment