Un ”martir” al științei (1.702 cuvinte, 3 ilustrații)
Sistemul
solar al lui Copernic a fost, timp de 300 de ani, o IPOTEZĂ pe care puteai să pariezi 100, 1.000, 10.000 contra 1, dar
totuși numai o IPOTEZĂ. Cînd însă Le
Verrier, pe baza datelor pe care le oferea acest sistem, nu numai că a dovedit
că trebuie să mai existe o planetă necunoscută pînă atunci, ci a și calculat
locul unde trebuie să se găsească această planetă în spațiul ceresc, și cînd
mai tîrziu Galle descoperi într-adevăr această planetă, sistemul lui Copernic
era dovedit.
Friedrich Engels Ludwig Feuerbach și sfîrșitul filozofiei
clasice germane
...mulți învățați contemporani cu Copernic
au insinuat chiar că întreaga teorie heliocentrică a acestuia trebuie acceptată
doar ca o IPOTEZĂ matematică,
explicînd multe, dar, totuși, numai o supoziție.
...această revoluție științifică trebuie
să fie asociată și cu o schimbare emoțională esențială: dispariția acelei
timorări spirituale, dacă ne putem exprima așa, produse de imensitatea
Pămîntului.
Teologii catolici ȘI
ai Reformei, în atîtea puncte în dezacord, combăteau sistemul heliocentric
aproape cu aceleași tipare verbale.
Titus Filipaș De la mitul astral la astrofizică Editura
Scrisul Românesc 1984
[Galileo] ...se
dezlănțuie deplin în lucrarea epistolară Il Saggiatore (care s-ar putea traduce „Balanța fină”).
[...] Este cea mai sarcastică polemică,...
Succesul apariției a fost enorm, încît
însuși Papa (Urban VIII) l-a invitat la Roma și a purtat cu Galilei îndelungi
discuții... Dialectica strînsă, persuasiunea argumentelor, metoda științifică
profundă, obiectivitatea realității susținute păreau că l-au convins pe Papă de
adevărurile ... susținute de Galilei.
...Spre 1630 ...condițiile ...deveniseră
favorabile publicării Dialogului despre cele două sisteme
principale ale lumii, ptolemeic și copernican,
de acum scrisă.
Dialogul... era cunoscut în toate cercurile
interesate de opera lui Galilei. Principele Gesi, președintele Academiei
dei Lincei, care o considera ca
pe o lucrare fără pereche, ca pe ceva nemaiscris de la marii clasici încoace,
se obligă să o publice cu mijloacele Academiei, dacă Galilei ar putea obține
aprobarea forurilor oficiale... Însuși Papa știa din gura lui Galilei că Dialogul... expunea cele două sisteme... În aceste
condiții, Galilei a fost sfătuit de personalități ecleziastice să modifice
textul privitor la susținerea fățișă a sistemului heliocentric, în orice caz să
compună o Prefață și
o Încheiere,
în care să explice că tot ce este expus în carte este o IPOTEZĂ teoretică,...
După
lungi tergiversări, care au durat peste un an, fără a modifica textul lucrării,
Galilei compune o prefață pioasă, în care caracteriza teoria lui Copernic drept
fantastică și contrară Sfintei Scripturi. În felul acesta, obține aprobarea
cenzurii... și Dialogul...
apare în 1632... Cunoscute fiind abilitatea în scris, umorul și ironia lui
Galilei, după apariția cărții prelații și-au dat repede seama că au fost
păcăliți prin acea pioasă prefață, conținutul cărții tratînd opoziția dintre
cele două sisteme ale lumii, iar Galilei era net de partea sistemului
heliocentric;...
Cînd papa a aflat despre toate aceste
lucruri , s-a supărat foarte tare... papa s-a considerat înșelat de Galilei și
a cerut ca savantul să fie chemat în fața inchiziției.
Mihai Popescu ● Virgil Spulber Descoperiri științifice ― legendă și adevăr
Editura Albatros 1987
Maffeo Barberini (Papa Urban VIII) era un distins
om de litere care publicase mai multe volume de versuri. Cînd Galileo s-a
reîntors la Florența, în 1610, Barberini a început să-l admire pentru
inteligența și umorul său ascuțit. Începînd cu această epocă relația de tip
patron-client dintre cei doi s-a consolidat pînă la răsturnarea ei completă din
1633. În 1623, atunci cînd Barberini s-a urcat pe tron, Galileo a venit la Roma
unde a purtat șase discuții prelungite cu noul Papă. Tocmai cu ocazia acestor
întîlniri Galileo a primit permisiunea de a scrie despre teoria lui Copernic
sub condiția de a fi prezentată drept o IPOTEZĂ.
Ruptura de după publicarea Dialogului...
în 1632,... se pare că nu se datorează doar nerespectării înțelegerii ci și
faptului că Papa s-a simțit jignit personal prin introducerea argumentului
despre omnipotența lui Dumnezeu (utilizat chiar de el în discuțiile din 1623)
în gura personajului Simplicio, un aristotelician îmbîcsit, desființat pînă la
ridicol de precedentele 400 de pagini. Prin consecință, Papa a respins ulterior
orice intervenție în favoarea iertării lui Galileo.
În această lucrare (Dialogul),... el rezumă sub forma unei convorbiri
între trei personaje: Salviati, care este Galileo însuși, Sagredo, care
este un prieten cu mintea deschisă. și Simplicio, care, încăpățînat și
pedant, simbolizează scolastica și aristotelismul.
Louis de Broglie Certitudinile și incertitudinile științei
Editura politică 1980
Wikipedia merge chiar mai departe: Urban
VIII, în timpul celor șase discuții, îi ceruse direct lui Galileo ca toate
punctele lui de vedere să fie incluse în lucrarea ce urma să apară. Iar
astronomul florentin s-a ținut de cuvînt cu maximă ”scrupulozitate”,
introducîndu-le în gura cvasi-imbecilului Simplicio. Batjocorirea publică a ”prietenului papal” explică integral
răsturnarea din 1633 amintită mai sus.
Revenind, însă, la personajele livrești,
constatăm cu o oarecare surprindere că acestea nu expun în Dialog
concepția copernicană
în toată extensia ei, ci se limitează la discutarea anticului sistem al lui
Aristarc din Samos. După cum se știe, deosebirea dintre cele două concepții
heliocentrice se reduce la numărul de mișcări atribuite Pămîntului – două la
Aristarc, trei la Copernic. ... Mai mult, Galilei nu ține seama nici de
perfecționările aduse de Kepler mișcărilor planetare, de faptul că ele nu se
execută pe cercuri, ci pe elipse, avînd Soarele într-unul dintre focare.
Titus Filipaș De la mitul astral la astrofizică
Editura Scrisul Românesc 1984
Vasăzică așa-zisa ”revoluție galileană”
era un fel de ”involuție”.
Cîteva detalii despre personalitatea lui
Galileo extrase din cartea dnilor Popescu și Spulber (apărută, nota bene, în
plin comunism):
...avea o limbă ascuțită în polemici,
folosea din plin ironia în scris, era plin de umor, pînă la satiră chiar...
Caracter năvalnic, impulsiv, bătăios,
stăpîn pe știința sa, a renunțat la prudență...
Încrezător în știința sa, și-a prezentat
ideile autorităților ecleziastice de la Roma, unde a fost primit în cele mai
înalte cercuri și unde a cucerit pe toată lumea... în 1611 a fost ales al
șaselea membru al Academiei dei Lincei.
Tot de acolo și din http://galileo.rice.edu/chr/caccini.html aflăm
cîte ceva și despre dușmanii lui Galileo.
Îl pizmuia în special un iezuit,
Christopher Scheiner, o persoană ultradogmatică și plină de ură, care-l urmărea
pas cu pas și-i căuta nod în papură pentru a-l putea da pe mîna autorităților
ecleziastice.
Venise momentul ca dușmanii lui să facă
front comun... ...călugărul dominican Niccolo Sorivi trimite Sfîntului Oficiu
din Roma o copie a scrisorii lui Galilei...
Scurt timp după sosirea lui Galileo la
Florența, [Tommaso] Caccini intră în ”Cercul porumbeilor”, numit astfel după
Lodovico delle Colombe, un inamic înverșunat al lui Galileo. Grupul îl includea
pe colegul său dominican Niccolo Lorini și pe arhiepiscopul Florenței. Lorini a
fost primul care, la finele anului 1612, l-a atacat (din amvon) pe Galileo,
dar, în fața protestelor prietenilor acestuia, și-a cerut imediat scuze în
scris.
În martie 1615 Caccini s-a prezentat în
fața inchiziției din proprie inițiativă pentru a depune mărturie despre
punctele de vedere ale lui Galileo. În noiembrie alți doi clerici menționați de
Caccini au fost interogați la Florența. De fapt toate aceste depoziții arată
cît de ignoranți erau toți în privința vederilor lui Galileo. Sfîntul Oficiu a
hotărît să se limiteze la examinarea scrisorilor lui Galileo de către specialiștii săi în probleme teologice.
Putem continua mult și bine inventarul
clericilor bătuți în cap care îi purtau sîmbetele lui Galileo. Iată însă un
exemplu pertinent despre forța de intervenție a unui papă ”prietenos”.
În 1518 Biagio da Cesena devine maestru de
ceremonii al papei Leon X, continuîndu-și apoi cariera sub următorii trei
pontifi. După ce Michelangelo a terminat fresca Judecata de apoi din Capela Sixtină, Biagio (cel-bigot) a emis
numeroase critici cu privire la nuditatea personajelor, mergînd pînă la
afirmația că pictura s-ar potrivi mai bine ”într-o baie publică sau tavernă”.
Drept răspuns Michelangelo a modificat mutra personajului aflat în colțul din
dreapta jos (Minos cel cu urechi de măgar – personaj din mitologia antică –
judecător în infern) dîndu-i chipul lui Biagio (încolăcit de un șarpe ultra indecent).
Atunci cînd Cesena s-a plîns șefului său, papa (Paul III) i-a răspuns că ”jurisdicția
lui nu acoperă și teritoriul iadului”, așa că pictura va rămîne neschimbată.
Nu jigniți papii și artiștii – riscați să
deveniți ”nemuritori” (în toate sensurile posibile ale cuvîntului).
Pentru pedanți, iată și reproșurile strict
științifice care se aduceau modelului heliocentric.
DACĂ Pămîntul se învîrte în jurul
Soarelui, la fiecare șase luni ar trebui ca stelele mai apropiate să PARĂ că se
deplasează pe fondul unor stele mai îndepărtate. Măsurînd paralaxa, adică unghiul
dintre diametrul orbitei pămîntești și linia imaginară care unește planeta
noastră cu cele două poziții ale stelei respective, s-ar putea determina distanța
pînă la astrul în discuție prin simple metode trigonometrice.
În vremurile lui Galilei fenomenul NU a
putut fi observat din cauza impreciziei instrumentelor disponibile și a
faptului că NIMENI nu intuia că lipsa acestor probe se datorește (și) unor
distanțe mult mai mari decît tot ce-și puteau imagina oamenii epocii. Însuși marele
Tycho Brahe (magistrul lui Kepler), care a stabilit noi standarde de acuratețe
pentru măsurătorile astronomice, respingea teoria heliocentrică tocmai din
acest motiv.
Abia în 1838 (!) Friedrich Wilhelm Bessel a
reușit să măsoare prima paralaxă.
Astfel, odată cu secolul XIX, cercul se
închide prin întoarcerea la Engels și ”ipotezele” lui, iar mitul persecuției
imbecil-religioase a lui Galileo Galilei mai pierde cîteva pene din coadă.
Comments
Post a Comment