Tsunami, AdiBas și PanasoAnic (862 cuvinte, 1 imagine)

3/17/2011

TSUNAMI, ADIBAS ŞI PANASOANIC

Ne amintim cu toţii ce au făcut turiştii occidentali aflători pe ţărmurile Oceanului Indian acum vreo cîţiva ani, cînd apele s-au retras brusc pregătindu-se de năvală: holbaţi şi excitaţi, şezură blînzi în aşteptarea unui super-divertisment oferit gratuit de natură. Ce pleaşcă-bonus să vezi ce n-a mai văzut nimeni, fără tarife speciale !

Ce urma să se petreacă exact nu ştia nimeni, dar ţine de cel mai elementar bun simţ să te întrebi (măcar): unde naiba a dispărut atîta apă ? Au secat instantaneu oceanele sub toiagul vreunui Moise extraterestru ? Supt-o-a balena lui Iona mistuită de sete ? Convingerea mea intimă este că în minţile civilizaţilor globe-trotters nu s-a iţit nici măcar o frîntură din idioatele scenarii de mai sus. Hipnotizați de laserele piramidelor şi dansatoarele din Bali, de Matrix sau Independence Day, sute de mii de gură-cască „civilizaţi”  adăstau într-o amorţeală completă.

Şi atunci la ce ne serveşte mega-creierul dăruit de Dumnezeu ? Prin mass-media s-a bătut multă monedă despre animalele refugiate şi instinctele lor  admirabile. Foarte corect – instinctele omului sînt mult atenuate. O fi Marele Creator atît de lipsit de prevedere încît să nu aşeze ceva în loc ? Chiar aşa ? Atunci cum a supravieţuit specia umană în vremurile cînd nu avea sateliţi, internet, brichete sau roată ? Cum ? Fiindcă în faţa cataclismelor majore chiar și cele mai primitive populaţii cunoscute sînt la fel de neputincioase ca şi noi. Adică le lipsesc complet instinctele despre care vorbeam.

În facultate am putut audia cursurile unui pitoresc profesor. Deşi preda o materie foarte tehnică, divaga frecvent (şi nu chiar gratuit, după cum veţi vedea). La un moment dat a ajuns la fabula cu Newton şi mărul ― reproduc din memorie: “Pentru că, vedeţi dumneavoastră, Newton şedea sub măr. Şi la un moment dat a căzut mărul. A CĂZUT. Şi atunci el şi-a pus întrebarea - «De ce cade mărul ?». Da. DE CE ? Şi aşa a ajuns la legea gravitaţiei. Restul (adică noi, cei din sală, şi restul lumii, în general) ?  Restul, nimic ! NIMIC ! Poa’ să cadă merele în valuri, în valuri ! Şi restul NIMIC ! Nimic, nimic, nimic !” Ultimele cuvinte au fost rostite pe un ton cvasi-isteric.

Sărmanul Profesor ! Să fi văzut el „floarea civilizaţiei” privind tîmpă spre înfricoşătoarea retragere a apelor fără a manifesta nici cea mai slabă îngrijorare ! Cred că făcea o criză de nebunie, nu de isterie.

Dar cei care cumpără o pereche de încălţări ADIBAS convinşi că-s ADIDAS ? Sau vreun produs electronic PANASOANIC bucuroşi de PANASONIC-UL chilipir ? Unde pot fi încadraţi respectivii ? Aici nu mai e vorba de catastrofe şi instincte, ci doar de modesta capacitate (strict umană) de a distinge O LITERĂ. Veţi spune că avem de-a face cu un soi de analfabeţi. Chiar aşa? Trebuie să poţi citi fără bîlbîieli  şapte rînduri pentru a observa un caracter în plus sau în minus ?

La cîteva luni după Cernobîl mi-a căzut în mînă una din acele reviste germane nulo-tabloide cu duci, prinţese, horoscoape şi reţete culinare (sînt convins că, cel puţin în Vestul României, aproape oricine s-a ciocnit de aşa ceva). Scria acolo cum un individ oarecare din fosta R.F.G. achiziţionase aparatură în valoare de 30.000 DM (~ 15.000 EUR) pentru a testa iradierea tuturor legumelor şi fructelor cumpărate. Actualmente aflu că la Vladivostok şi-n Texas se cumpără în draci scule similare, drept consecinţă a evenimentelor de la centralele nucleare din Japonia (Fukushima).

La noi, în România (Cernobîl 1986), a existat o psihoză similară, fără mijloacele băneşti ale nemţilor. Diverse personaje, relativ bine plasate în ierarhia epocii, au uzat de influenţa ce-o aveau spre a proba diverse produse. Circulau zvonuri îngrozitoare ! Pînă cînd cineva a avut ideea verificării unei bucăţi de brînză păstrată în frigider de aproape UN AN. A rezultat o radioactivitate absolut comparabilă cu cea din momentul panicii şi zvîrcolelile s-au stins.  

ADIBAŞILOR ! Tsunamişti trişti din Texas, Germania şi Primorie (ţinuturile ruseşti de pe malul Pacificului) ! Cumpăraţi repede niscai echipamente PANASOANIC ca să măsu-raţi ceva infinit mai complicat decît O LITERĂ. Haliţi iod pe pîine şi orez cultivat în Himalaya ca să apucaţi în maximă sănătate accidentul de automobil ce vă va omorî luna viitoare ― fiindcă n-aţi distins semnul de circulaţie (mare cît un cap de… bou).

6/28/2011
P. S. Povestea pare mult mai adîncă, ţinînd de zone foarte obscure ale spiritului (nu în sensul lui Freud). Este de domeniul banalităţii că cele mai evoluate naţiuni posedă un procent de analfabeţi, mic, dar ireductibil. Asta ne spune că “democraţia” scris-cititului nu-i pentru toată lumea.

Atenţie ! Nu vorbim despre handicapaţii vădiţi care, de (prea) multe ori, în lumea aceea mizerabilă unde au fost aruncaţi printr-o eroare a naturii, sînt mult mai profunzi, pedanţi, atenţi, sentimentali şi umani decît “normalii”.

Dar… iată un exemplu relevant: undeva prin anii ’60, ’70, în galantarul unui magazin am remarcat o etichetă scrisă de mînă pe care apărea cu majuscule BRÎMZĂ. Asta deşi cutia din carton ce conţinea produsul în cauză afişa lăbărţat-tipărit cuvîntul corect.

O, neaoş cuvînt dac ! Brînză sau BRÎMZĂ (radioactivă) ? 

Ce bine cunoşteau natura umană Nostradamus şi ciracii lui moderni !