Rusia ca o cutie neagră (4.714 cuvinte, 1 imagine)

RUSIA CA O CUTIE NEAGRĂ

     În ştiinţă şi inginerie se numeşte „cutie neagră” un aparat, sistem sau obiect privit exclusiv  prin prisma variabilelor fizice care intră  (input) şi ies (output) din el fără a cunoaşte ceva despre structura sa internă. Aproape orice poate fi considerat drept cutie neagră: un tranzistor, un algoritm sau chiar mintea omului. (Wikipedia)

     Luînd drept punct de plecare anul 1900 aflăm următoarele:  În spatele lui Nicolae II (țarul Rusiei) se înfruntau două tabere semi-oculte: una formată din miniştri oficiali, înclinată să ţină seama, cît de cît, de convenienţele diplomatice uzuale; cealaltă, compusă din “turbaţi” ultra-expansionişti (ocupînd mai mult funcţii onorifice, fără responsabilităţi reale) gata să calce în picioare orice principii. De fapt, nici unii nici alţii nu acţionau transparent, sub ochiul presei şi al opiniei publice. Disputele lor se consumau în intrigi bizantine şi şedinţe secrete, unde Ţarul avea  întotdeauna ultimul cuvînt.

     Un salt în 1946 la faimoasa „telegramă lungă” (5.300 de cuvinte) a lui George Frost Kennan (însărcinat cu afaceri al ambasadei americane la Moscova): Există motive serioase să bănuim că acest guvern (sovietic) este, actualmente, o conspiraţie în interiorul unei conspiraţii...

     Exemplele prezentate doar au reamintit ceea ce de fapt știe toată lumea ― cel puțin de un secol guvernul celui mai mare stat de pe glob este o „cutie (foarte) neagră”. Prin urmare problema merită scormonită cu metode inginerești: observăm anumite ”intrări”, ce ”ieșiri” provoacă ele, apoi încercăm să ghicim  ”interiorul”.

     Deoarece în cușca opacă se agită, totuși, niște oameni, înainte de a purcede la treabă mai trebuie introdus un parametru: nivelul de inteligență al ocupanților. Pentru estimarea acestuia nu avem altă sursă decît (din nou) istoria. Ea ne spune cum, pe ici pe colo, Țarul accepta în jurul său niscai oameni deștepți, de caracter ȘI realiști. Dar nu prea mulți, altfel nu ajungea acolo unde a ajuns. Bolșevicii, deoarece le-ar fi încurcat treburile rău de tot, au eliminat caracterul din start; însă inteligența și un oarecare simț al realității nu le-a lipsit (desigur axat pe obiectivele lor complet nerealiste). Abia o dată cu epurările lui Stalin au înțeles cît de deficitari au fost și la aceste două capitole, însă era prea tîrziu.

     Cu papașa la cîrmă inteligența va fi complet exilată din centrul politicii sovietice, ea devenind apanajul exclusiv al ”șefului”. Chiar și realismul șchioapătă fiindcă, ne spune același Kennan, îmi este foarte greu să cred că Stalin însuşi are acces la o imagine obiectivă a lumii.  O banalitate pentru noi, acuma, o mare noutate pentru Departamentul de Stat al acelor timpuri. A nu se crede cumva că trepădușii admiși în preajma generalissimului erau complet imbecili, ci doar zdrobiți de supușenia necesară supraviețuirii la vîrf.

     Odată cu dispariția ”tătucii popoarelor” mediocritatea întregii confrerii devine vizibilă cu ochiul liber. Simultan emerge o nouă schemă a puterii supreme, potrivită cu bicisnicii urmași: conducerea colectivă. Nu mai există nici un vojd omnipotent, ci doar un primus inter pares care dansează atît cît îi permit ceilalți; dacă ați uitat, numele lui este (era) Hrușciov. Sfîrșitul carierei sale demonstrează cele susținute (deși, cît timp a condus, a părut mult mai șef decît a fost cu adevărat).

     Inventată ad-hoc la moartea mustăciosului gruzin, maniera comunitară de împărțire a puterii  reprezintă una din cheile esențiale pentru descifrarea prezentei structuri a ”cutiei negre” de la Moscova. Toată lumea ținea în șah pe toată lumea, de fațadă era afișat un lider. Pînă la tîrzia sa moarte, Leonid Ilici Brejnev a fost exponentul perfect al  acestei metode ”originale” de gestionare a super-puterii U.R.S.S. Pe de altă parte, prelunga-i decrepitudine terminală ne sugerează că acel conclav ce-l accepta în frunte sub forma unei semi-mumii, dispunea de un nivel de inteligență încă și mai scăzut decît în vremea lui Hrușciov. Cei ce, inițial, s-au mobilizat pentru debarcarea lui Nikita, la final au șezut paralizați ani de zile, impotenți în a găsi o soluție succesorală pentru un individ evident prăbușit fizic. Nu era vorba de luptă pentru putere la vîrf, ci doar de înlocuirea ”purtătorului de cuvînt” al unei echipe care, oricum, lua deciziile în devălmășie. Sau poate le-a convenit o fațadă iresponsabilă dar larg cunoscută, în spatele căreia se puteau mișca fără ca cineva din exterior să poată distinge ușor cine, ce și cum. Nota bene !

     Cîrpocitele remedii Cernenko și Andropov, adoptate atunci cînd realitatea nu a mai putut fi ignorată, ne servesc încă un argument pentru impasul în care se zbătea ultra-mediocrul Birou Politic sovietic. Însă, puțin mai devreme, deja osificata „cutie neagră” dăduse un output semnificativ pentru orice observator atent: în 1979 U.R.S.S. invada Afganistanul. Cine îndrăznește vreo paralelă cu Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968) greșește profund ― acelea au fost doar ”apărări” ale zonei de influență alocată Rusiei la finele războiului mondial prin acorduri clar stipulate. A contrario, tentativa cuceririi Afganistanului reprezintă reluarea mecanic-orbească a expansionismului ”turbaților” prinți și amirali de mucava ce mișunau pe lîngă țarul Nicolae II.

     În acest punct al argumentației devin imperative unele limpeziri: vorbind despre Biroul Politic, nu trebuie să uităm că cei ce dirijau destinele uriașei lăbărțături din nordul continentului eurasiatic erau, cu toate limitele lor, POLITICIENI. Cum trebuie înțeles cuvîntul „politician”, cînd avem de a face cu un stat care nu a cunoscut NICIODATĂ alegeri libere, presă independentă, etc.  ?

     Personajul Iuri Vladimirovici Andropov, șeful KGB între 1967 și 1982 și succesor al lui Brejnev (din 1982 pînă la extincție, 14 luni mai tîrziu), poate fi socotit un exemplu... exemplar. La prima vedere pare un simplu kaghebist, adică (încă) un fioros purtător de bandă albastră la chipiu, gata să arunce planeta în aer de dragul convingerilor sale robotice.  Ceva cam în genul ”împușcă-mamă, împușcă-tată”. Fals !  Da, Andropov era un dur (printre altele a condus direct represiunea răscoalei maghiare din 1956 – sub egida șefilor de la Moscova, desigur). Dar nu poate fi asimilat cu un executant decerebrat precum Ejov, fiindcă promovase prin filiera partidului, NU a  KGB. Mutatis mutandis se încadrează mai degrabă în categoria miniștrilor lui Nicolae II (înclinați să țină seama, cît de cît, de conveniențele diplomatice uzuale) decît în cea a „turbaților ultra-expansioniști” (gata să calce în picioare orice principii). În ciuda sănătății sale precare din cele 14 luni de ”domnie”, mulți l-au văzut drept un ”reformator” (prin comparație cu imobilismul final al „erei Brejnev”).  Ba chiar i se atribuiau, pe drept sau pe nedrept, ”vicii” intelectual-occidentale (amator de jazz și scotch).

     Fără să uităm factorul variabilitate umană (inteligență, personalitate, umori), Andropov încarnează esența centrului nervos al Rusiei sovietice. Iată și corecția necesară: deși l-a recomandat pe Gorbaciov drept urmaș, restul Politbiuro-ului s-a prefăcut a ignora dorința propriului lider  aflat pe un pat de spital, propulsînd la conducere încă o nulitate-ruină cum a fost Cernenko (decedat în 13 luni).  Cu asta cred că avem imaginea suficient de precisă a ce a însemnat vîrful statului sovietic înainte de începutul actului final.

     Despre Gorbaciov s-a scris destul, așa că îl vom expedia rapid. Cum se întîmplă în Rusia de cel puțin  două secole, el nu a fost decît un semi-reformator. Similar cu Petru I, Ecaterina II & alții (inclusiv Lenin),  omul cu pată pe chelie înțelegea schimbarea doar prin persoana lui, doar de sus în jos. Drept e că „jos” nu exista nici un partener care să-i returneze viguros ”servele”. Așa cum cvasi-genialul Churchill, indiferent cîte aforisme inteligente ne-a lăsat, ținea morțiș la Imperiul Britanic pînă în clipa morții (1965 !!!), nu putem avea pretenția ca tavarișci Mihail Sergheevici să-și iasă din piele de pe-o zi pe alta. Drept consecință a tot cîrpocit la imensul edificiu numit U.R.S.S. pînă cînd șandramaua s-a dezmembrat (parțial). Spunînd „prăbușit” am dovedi un grad scăzut de sagacitate geo-politică. Sau nu ne-am ridica nici cu un milimetru deasupra funcționarilor din Departamentul de Stat al USA.

     A urmat Elțin, alt politruc de tip Gorby, nițel mai lustruit. Tarele fizice ale vechii clase politice (comuniste) din Rusia au bruiat scena încă o dată: din nou avem de a face cu un personaj minat de boli. Mai reformist decît Gorbaciov (fără excese), pînă la urmă s-a împleticit și el în  acte ratate. Greu de distins cît au contribuit la aceste semi-măsuri bolșevismul său funciar sau problemele de sănătate, cert este că Rusia devenise o corabie cu pînzele sfîșiate, cu cîrma îm mîinile unui comandant „beat” (de multe ori la propriu) și  cu echipajul mișunînd haotic.

     Metaforic vorbind cam asta ar fi imaginea din anii `90 a superputerii ce ținuse în șah întreaga lume civilizată timp de decenii. Desființarea PARTIDULUI demantelase toate structurile politice, în special prin dispariția ”vîrfului”, fără de care nimic ”nu mișca” de la 1918 încoace.

     Spre a înțelege mai bine situația, vom sări la un tablou din altă epocă și din alte locuri. Așadar, ne aflăm în apropiere de Damasc în Octombrie 1918: după ani de lupte pe lîngă canalul Suez și în Palestina, armata britanică se apropia de marele oraș, fugărind trupele turcești derutate. Colonelul T. E. Lawrence (faimosul Lawrence of Arabia), un om versat în lupte de guerilă, dar novice cu privire la cele desfășurate în cîmp deschis, ne zugrăvește o frescă remarcabilă.

     ...(turcii) pierduseră ordinea, disciplina şi adeziunea; mergeau la întîmplare sub vijelia gloanţelor, izolaţi şi gata să tragă la cea mai mică întîlnire, fie amic sau inamic. Arabii (acoliții lui Lawrence) şi ei, aproape tot atît de nesiguri, lucrau răsfiraţi.

     Detaşamentele germane erau singurele excepţii şi aici, pentru întîia oară, am fost mîndru de asemenea adversari. Erau la 2000 de mile departe de patrie, fără speranţe şi fără călăuze, în condiţii destul de disperate ca să sfarme chiar şi cei mai rezistenţi nervi. Şi totuşi secţiunile lor se păstrau în rînduri strînse ca la paradă, aruncîndu-se într-o parte şi alta în mijlocul resturilor dezorganizate ale turcilor şi arabilor, asemănătoare unor corăbii de oţel care înfruntă furtuna cu capul sus şi tăcuţi. Cînd îi atacam, se opreau, luau poziţia şi trăgeau în ordine. Nu trădau nici grabă, nici ezitări, nici ţipete. Erau admirabili.  

     Debusolatul cîmp de bătălie din apropierea Damascului AD 1918 seamănă binișor cu ex-U.R.S.S.-ul anilor 1990 ― turcii alergînd bezmetic se potrivesc cu membrii P.C.U.S. din epocă, rămași fără ”cap”. Însă ceea ce ne interesează prioritar ar fi echivalentul „corăbiilor de oțel” din burta marii nave în derivă, acele plutoane tăcute, neezitante, inebranlabile.

     De fapt era una singură (mult mai voluminoasă decît oponenții lui Lawrence): KGB.

     N-am spus nimica nou, doar am formulat adevărul ALTFEL.

     Precum detașamentele turco-germane, în fața dezastrului (politic) urmașul CEKA a rămas în picioare, dacă nu prin altceva măcar datorită coeziunii sale de tip militar. A jucat un rol important și adînca lui conspirativitate, o pavăză foarte eficientă prin comparație cu semi-expunerea PARTIDULUI. Încă o dovadă a ”geniului” previzional al lui Ilici și al ”tătucăi”.

     După cum știm, KGB s-a regrupat (în mai puțin de un deceniu), după care i-a forțat mîna lui Elțin, deja ruinat fizic, impunînd accederea la putere a lui Vladimir Putin. Restul, adică nenumăratele rocade rocambolești pentru ca individul să rămînă number one sînt deja istorie recentă. Ceea ce nu trebuie uitat ar fi că

1.     Prin eșecul guvernării Elțin s-a dovedit, încă o dată, imposibilitatea cîrmuirii celui mai mare stat din lume de către o singură persoană (exemplu: țarii sec.XIX; contra-exemplu: Stalin, dar el reprezintă tocmai excepția care confirmă regula ― indivizi capabili de asemenea eforturi nervoase nu se nasc în fiecare zi). Chiar și Boris, dacă reușea să-și creeze o echipă realmente sudată și performantă, și-ar fi prelungit sensibil domnia.

2.     O dată cu instalarea „omului fără chip” pe culmile Kremlinului, Rusia revine la seculara sa conducere colectivă (în grup foarte restrîns, desigur).

     Noutatea constă în ABSENȚA COMPLETĂ  a politicienilor. KGB, prin rolul său de executant al ”directivelor” PARTIDULUI, nu putea oferi decît niște... executanți. Un soi de „turbați”, niciodată frecați sistematic de diplomația internațională, simultan profund măcinați de vechile ranchiune ruso-bolșevice față de lumea liberă, plus recenta înfrîngere din războiul rece.

     Cum nu cunoaștem personajele din umbră (cu excepția kremlinologilor profesioniști, dar acelor experți ai tenebrelor s-ar putea să le lipsească tocmai perspectiva istorică) vom judeca „regimul Putin” precum o cutie neagră. 

     După atîta teorie sărim direct la un eveniment (output) concret: catastrofa submarinului Kursk ― primul test ”la vedere” al lui Putin și al găștii aferente. Nu vom insista asupra criminalei conspirativități inițiale, deși ea indică o foarte strînsă apropiere  psihologică între militarii puri și cei cu veleități soldățesco-spionistice. Ceea ce ni se pare extrem de relevant ar fi nesimțita reacție întîrziată a noului „țar”. Să te prăjești la soare cinci zile (lungi) în timp ce opinia publică mondială și rudele marinarilor pierduți se dădeau de ceasul morții, furnizează informații semnificative despre cutia neagră de la Kremlin. Oricît de NE-OM ar fi Vladimir Vladimirovici, dacă pe ceilalți  îi scormonea fie și o umbră de compasiune  l-ar fi expediat pe individ de la Soci la Murmansk cu șuturi în dos (telefonice, desigur). Sau ar fi acționat astfel măcar din grija față de imaginea ”iubitei lor țărișoare”.

     DAR N-AU FĂCUT-O ! Ceea ce ne dovedește că dimensiunea politică a profesiunii ”profesate” de „corăbiile de oțel” kaghebiste (prin forța destinului), NU face parte din sistemul lor de operare. Sau, pe înțelesul umaniștilor: în genele respectivilor NU EXISTĂ cuvîntul „omenie”. NICI MĂCAR DE FAȚADĂ.

 „Rusia nu este un stat comercial sau agrar, ci unul armat, iar vocația ei e să stîrnească groaza în lume.”  (manualul cadeților ruși aprox. 1900 – citat din Edvard Radzinsky Ultimul Țar).

Sau

„Ну, как же, знаю, очень хорошо знаю, это благодарность такая СОБАЧЬЯ болезнь.”

„Ceeea ce ştiu, ştiu bine, adică asta, compasiunea, este o BOALĂ a  CÎINILOR.”

Iosif Vissarionovici Djugaşvili zis STALIN (într-un moment de sinceritate)

     În fond cele două citate sînt perfect echivalente, ceea ce demonstrează, încă o dată, esența spirituală strict rusească a generalissimului „georgian”.

     Plus ça change, plus c'est la même chose.

     Cîtă vreme vom păstra în memoria activă aceste fraze, „cutia neagră Rusia” nu ne va (mai) surprinde prin nimic. Avem la dispoziție tot ce trebuie pentru a percepe cu claritate traiectoria sforilor după care joacă Putin (și Medvedev, și Rogozin, și toți ceilalți maimuțoi* scoși în față). Că de ele trag inclusiv personaje moarte de mult (Nicolae II cu gașca aferentă) induce un sentiment reconfortant de predictibilitate: misterioasa magmă bolborosind în lădoiul negru reprezintă același „tătărism-jaf-din-goana-calului” secular, puțintel machiat de reformele lui Petru I și Ecaterina II.

     Sau cum spunea  Bulat Okudjava (Călătoria diletanţilor, Editura Univers 1985):

 ...barbarie mongolă şi mîrşăvie bizantină mascate sub veşmînt europenesc... ...puternicul stat... este un colos cu picioare de lut, unde totul se prăbuşeşte, unde uriaşa armată nu este decît o gloată pestriţă, neputincioasă, prost înarmată, condusă de nulităţi, unde domnesc moravuri de pe vremea lui Genghis-han, iar mita, servilismul şi hoţia întrec toate exemplele cunoscute, că autoamăgirea cîrmuitorilor ruşi se învecinează cu nebunia...

****************************************************************************

* Dacă expresia maimuțoi tras de sfori vi se pare exagerată, citiți textul de mai jos.

O expediţie arheologică a premierului Vladimir Putin, în cursul căreia acesta ar fi descoperit două amfore antice, a fost, în realitate, un eveniment regizat, a afirmat, miercuri, purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, citat de AFP.

Presa independentă şi mai multe site-uri Internet au ironizat expediţia din august a lui Putin, remarcând că amforele nu sunt acoperite cu alge sau cochilii, deşi au fost prezentate drept obiecte antice, care au stat pe fundul mării cel puţin 1.500 de ani.

"Putin nu a găsit amfore care se aflau acolo de mii de ani. Este evident. Acestea fuseseră curăţate", a afirmat Peskov, într-un interviu pentru canalul TV online Dojd. "Desigur că fuseseră găsite dinainte, în timpul unei expediţii arheologice desfăşurate cu câteva săptămâni sau zile înainte. Desigur că au fost apoi repuse (în apă), însă (...) nu este un motiv de ironie", a adăugat el.

Peskov nu a putut preciza însă cine a regizat evenimentul, afirmând că el se afla în vacanţă în perioada respectivă.

Premierul rus, candidat pentru alegerile prezidenţiale din 2012, îşi cultivă intens o imagine de sportiv şi amator de aventură - a pozat călare pe cal şi cu bustul gol, a fost filmat în timp ce făcea scufundări la bordul unui submarin de explorare, pe fundul lacului Baikal, sau în timp ce participa la misiuni ştiinţifice şi vizite în rezervaţii naturale.

În luna august, presa rusă a publicat imagini cu Putin, îmbrăcat în costum de scafandru, în timp ce efectua scufundări în Golful Taman, în cursul unei vizite la şantierul arheologic de la Fanagoria.

de Alexandra Fusoi       Gândul  Publicat la: 05.10.2011 13:53 

     De data asta sforile utilizate semănînd mai degrabă a odgoane, păpuşarii-şefi fură obligaţi să bată în retragere (temporar desigur ― pînă cînd măgăria iese din memoria ultra-scurtă a mass-media).  ŞI EXACT ASTA S-A PETRECUT !

     DAR CE FEL DE OM „PUTERNIC” (BA CHIAR „CEL MAI PUTERNIC DE PE PLANETĂ” CF. REVISTEI FORBES) SE POATE PRETA LA ASEMENEA MASCARADE  ? 

========================================================================

http://www.filistor.net/1983-the-most-dangerous-year-of-the-cold-war/

The documentation of the Soviet war preparations in response to Able Archer is unfortunately sparse, Jones said, though there are new revelations in the National Security Archive release. The Soviet military was apparently less concerned than the KGB about the prospect of war – one Soviet strategist recalled in an interview after the end of the Cold war “frightening situations … [during] the great period of tension” in 1983, but believed the KGB exaggerated the threat because they were “generally incompetent in military affairs.” Other Soviet military leaders recalled that the time was the most “tense since the [Cuban Missile Crisis] in 1962.”

Încă o dovadă privind absenţa competenţelor „tehnice” în spaţiul KGB.

========================================================================

Tensiuni la G20: Un oficial rus ar fi spus ca Marea Britanie e "o mica insula careia nimeni nu-i da atentie"

     

Rusia a infuriat Marea Britanie, dupa ce un oficial rus a numit Regatul Unit, in cadrul summit-ului G20 din Sankt Petersburg, "o mica insula careia nimeni nu ii acorda atentie".

Afirmatia a fost facuta in noaptea de joi spre vineri, fiind doar una dintre replicile dure care au fost spuse, in contextul unor atacuri militare in Siria, noteaza Daily Mail.

Cel care a facut declaratia este Dmitri Peskov, purtatorul de cuvant al presedintelui rus Vladimir Putin. Acesta ar mai fi spus ca oligarhii sovietici au cumparat clubul de fotbal britanic Chelsea Londra.

Dupa izbucnirea controversei, oficialii rusi au negat insa ca afirmatiile ar fi fost vreodata facute. Insa acest episod de la summit-ul G20 gazduit de Rusia a subliniat relatiile de tip Razboi Rece care au fost create din cauza conflictului din Siria.

Siria, pusa pe lista discutiilor de la summit-ul G20 - Se impune sau nu atacul

Replica prim-ministrului britanic David Cameronnu s-a lasat asteptata, laudand Marea Britanie si afirmand ca putine alte tari au "o istorie mai mandra, o inima mai puternica sau o flexibilitate mai mare", informeaza BBC. Astfel, Downing Street a cautat clarificari in legatura cu aceste remarci, care au fost facute de oficialul rus unui grup de jurnalisti.

"Marea Britanie este o insula care a ajutat la eliberarea continentului european de fascism si a fost hotarata in a face acest lucru in Al Doilea Razboi Mondial. Marea Britanie este o insula care a ajutat la abolirea sclaviei, care a inventat mare parte dintre lucrurile care au meritat sa fie inventate, inclusiv fiecare sport jucat peste tot in lume. Este o insula care este responsabila azi pentru arta, literatura si muzica ce bucura intreaga lume", a spus liderul Executivului britanic, care a afirmat insa ca nu a auzit afirmatiile oficialului rus.

"Suntem foarte mandri de tot ceea ce facem ca o mica insula - o mica insula care are cea de-a sasea economie, a patra cel mai bine finantata armata, unii dintre cei mai eficienti diplomati, cea mai mandra istorie", a adaugat David Cameron.

Totodata, premierul britanic a spus ca Rusia "a negat absolut" afirmatiile respective. In schimb, Peskov a sustinut ca nu poate explica sursa afirmatiei "mica insula", atribuita lui: "Cu siguranta nu are legatura cu realitatea, cu siguranta nu este ceva ce a spus eu. Nu stiu ale cui viziuni le reflecta, nu are legatura cu noi".

Relatiile dintre Rusia si Marea Britanie au fost incordate in ultimii ani ca urmare a uciderii fostului agent KGB Alexander Litvinenko, in Londra, in anul 2007.

Cele doua tari sunt in dezacord si asupra ceea ce ar trebui sa faca in legatura cu razboiul din Siria, care domina discutiile in cadrul summit-ului de doua zile din Rusia.

In acelasi timp, Vladimir Putin a spus ca Rusia si SUA nu au trecut peste diferendele pe tema unei posibile actiuni militare in Siria, liderul de la Kremlin sustinand in continuare ca o interventie militara in regiune ar urma sa destabilizeze Orientul Mijlociu si ar fi contraproductiva. 

Vineri, 06 Septembrie 2013, ora 20:55

Sursa: Ziare.com
Autor: Florin Necula

Un exemplu de grosolănie politică complet inutilă. Mîrlănia fiind uriaşă micile replieri au devenit inconturnabile ― din nou. Îl mai crede cineva pe Peskov (cel-plecat-în concediu-cînd-cu-amforele-lucioase) ? Pare-se că da, atîta timp cît conferinţele de presă nu încep cu furtuni de invective sau boicoturi masive.

Dar pe Putin ? Întrebaţi Departamentul de Stat american. 

========================================================================

 caldurica de la putinica sau gazele de sist si ce ni se pregateste

de pe coperta lui time, ochii mici si rai ai lui putin te cearta ca dai bani pe revista asta de 2 lei, in care niste ziaristi occidentali s-au catarat pe bancheta compartimentului si au tras semnalu de alarma: atentie, putin e rau, atentie, pe putin il doare la basca de drepturile omului, atentie, putin e tovarasu lu bashar, atentie putin vrea sa tina europa dependenta de gazele rusesti. sa muriti voi?

s-au facut 14 ani de la presupusele atacuri teroriste cecene care au ucis peste 1000 de rusi, in apartamentele lor din moscova, buinaksk si volgodonsk-atacuri despre care litvinenko a scris in “blowing up russia” si si-a castigat o moarte demna de borgia, otravit cu poloniu. alti 13 ani au trecut de la scufundarea lui kursk, submarinul nuclear cu 118 militari lasati de putin sa crape pe fundul marii barents, 11 ani de la asediul teatrului dubrovka in care sute de actori si spectatori au fost otraviti de fortele eliberatoare ale presedintelui, 130 dintre ei murind in cea mai sleampata operatiune de salvare din istorie. sunt 9 ani de la criza ostatecilor din scoala din beslan, cu alti 380 de morti, majoritatea copii ca nu-i bai, avem femei destule, femei fertile, imediat ne inmultim si refacem stocurile de omenire.

avem ziaristi asasinati, parnaie pentru inamici politici, tancuri peste georgia, shenile in transnistria si acum, nave de razboi in mediterana. insa abia acum, speriati ca vor trebui sa se incalzeasca la soba cu lemne, jurnalistii britanici au pus pistolul cu apa pe presedintele cu ochi de sarpe si circulatie periferica proasta. intre timp, pe bloguri, uite ce scrie lumea de conflictul din siria: http://thenewsdoctors.com/why-sryia-its-not-what-you-think-its-not-what-youve-been-told/#.Uipb__rg64c.facebook

dar eu il cred pe marga-bardul caloriferului. daca nici el nu stie cum e cu incalzirea si politica externa, nu stiu cine ar putea sti. mare atentie la gazu de sist, hehehehe.

vineri, 13 septembrie 2013

http://feher.wordpress.com/2013/09/13/caldurica-de-la-putinica-sau-gazele-de-sist-si-ce-ni-se-pregateste/

Rezumat excelent pentru gîndirea de tip cazon (genul plutonier cretin, sadic & criminal) al „cutiei negre” zisă Rusia. 

========================================================================

 Cine sunt oamenii de afaceri si liderii politici din Rusia sanctionati de administratia Obama in a doua etapa de pedepse pentru criza din Crimeea

de R.M.     HotNews.ro

Joi, 20 martie 2014, 18:54 Actualitate | Internaţional

 Agentia oficiala de presa a Rusiei, ITAR-TASS, a publicat in cursul serii lista persoanelor care sunt vizate de noile sanctiuni americane. Printre ele - Igor Sergun, seful temutului serviciu secret al Armatei GRU, Serghei Ivanov, seful administratiei prezidentiale, Vladimir Iakunin, seful cailor ferate sau Arkady Rotenberg, om de afaceri si partenerul de judo al lui Vladimir Putin. In aceasta a doua etapa de sanctiuni, administratia Obama a tintit cercul intim de apropiati ai presedintelui Vladimir Putin, membrii aripii "dure" de la Kremlin, (asa numitii siloviki) care ia deciziile esentiale in politica de stat a Rusiei.

Lista neagra: 

• Viktor Ozerov, presedintele Consiliului Federatiei (camera superioara a Parlamentului rus)
• Vladimir Jhabarov, vicepresedinte al Consiliului Federatiei
• Evgheni Bushmin, vicepresedinte al Consiliului Federatiei
• Nikolai Ryjkov, membru al Consiliului Federatiei
• Serghei Zheleznyak, vicepresedinte al Dumei
• Serghei Mironov, deputat
• Alexandr Totoonov; membru al Consiliului Federatiei
• Oleg Panteleev, prim-vicepresedinte al Dumei
• Serghei Naryshkin, presedintele Dumei
• Viktor Ivanov, seful agentiei federale anti-drog
• Igor Sergun, seful GRU
• Serghei Ivanov, seful administratiei prezidentiale. Prieten apropiat al lui Vladimir Putin si unul dintre putinii oameni care pot influenta deciziile presedintelui, a fost adjunctului acestuia al conducerea serviciului secret FSB, ministru al Apararii, vicepremier etc. Este general-colonel FSB in rezerva
• Alexei Gromov, prim-vicepresedinte al administratiei prezidentiale
• Andrei Fursenko, consilier prezidential
• Vladimir Iakunin, seful cailor ferate
• Vladimir Kozhin, director in administratie prezidentiala
• Ghennady Timcenko, om de afaceri, detine societatea de investitii Volga Group, specializata in investitii in energie, transport si infrastructura. Potrivit Selon Forbes, Timcenko are o avere personala de 15,3 miliarde de dolari, ceea ce il propulseaza pe locul sase in clasamentul celor mai bogati rusi.
• Arkady Rotenberg, om de afaceri, partenerul de judo al lui Vladimir Putin. 
• Boris Rotenberg, om de afaceri. Fratii Rotenberg au primit contracte de 7 miliarde de dolari doar in cadrul Jocurilor Olimpice de la Soci, la ordinele directe ale presedintelui Putin, afirma Trezoreria americana, citata de AFP. 
• Iuri Kovalciuc, om de afaceri supranumit "bancherul personal al lui Putin", are o avere estimata de Forbes Rusia la 1,9 miliarde de dolari. Este proprietarul si directorul Bancii Rusia - ea insasi supusa sanctiunilor SUA.  Kovalciuk are o casa de vacanta in apropiere de Sankt Petersburg, unde este vecin cu Vladimir Putin, Vladimir Iakunin si alti membri ai nomenclaturii ruse
• Banca 'Russia' 

Comentariul meu pe hotnews

AVEM DECI VREO 20 DE PERSOANE (Joi, 20 martie 2014, 20:26)

pointless man [utilizator]

- "membrii aripii "dure" de la Kremlin, (așa numiții siloviki) care ia deciziile esențiale în politica de stat a Rusiei".

Așadar PUTIN NU CONDUCE SINGUR-SINGUREL. Deci chestiile cu Putin-face, Putin-drege sînt doar niște ultra-simplificari interesate și vinovate pentru aburirea maselor de prostocani incapabile să țină minte ce au mîncat la dejun. De reținut: în Rusia exista o conducere colectiva iar Putin a fost scos în față exclusiv pentru "bobor". Că Putin a vorbit vorbe cu Merkel sau cu Obama NU ARE NICI O RELEVANȚĂ - chiar daca el dispare mîine, politica Moscovei nu se va schimba nici cu o iotă. 

DE REȚINUT !

raspunde trimite

·                     -1 (1 vot)    

Rusia (Vineri, 21 martie 2014, 0:11)

cocodino [utilizator] i-a raspuns lui pointless man

nu uita ca Putin a fost si prim ministru, si fost mare KGB, deci cam el trage sforile. Problema este ca Romania este plasata linga rusi, si astia au fost mereu salbatici.

raspunde trimite

·                     0 (0 voturi)    

INTERESANT ! (Vineri, 21 martie 2014, 14:19)

pointless man [utilizator] i-a raspuns luipointless man

Oare CINE din cei 7000 de vizitatori voteaza contra unor fapte CLARE SI INDISCUTABILE ? 

Ati priceput ?

========================================================================

Sîntem în Iulie 2014 DUPĂ doborîrea avionului malaiezian cu 300 de oameni la bord. Tot ce mai poate fi adăugat a fost deja spus.

„Ну, как же, знаю, очень хорошо знаю, это благодарность такая СОБАЧЬЯ болезнь.”

„Ceeea ce ştiu, ştiu bine, adică asta, compasiunea, este o BOALĂ a  CÎINILOR.”

Iosif Vissarionovici Djugaşvili zis STALIN (într-un moment de sinceritate)

========================================================================

Armand Goșu Februarie 2020 (aprox. 10 ani după cele scrise mai sus)

     E sentimentul imposturii actualei clase conducătoare, care încearcă să se legitimeze prin recursul la istorie. Ei sunt urmașii lui Aleksandr Nevski și Petru cel Mare. Pentru prima dată în Rusia, viața politică este sub controlul serviciilor secrete. Ofițerii de informații ocupă poziții dominante la toate nivelurile administrației și în economie. Apartenența la casta ofițerilor de informații favorizează cariera politică, administrativă, în afaceri. Ethosul și specificul carierei în serviciile secrete faca ca elita rusească să fie un grup omogen și unit.

     Pot fi oameni buni în profesia lor de agenți secreți, culeg informații, organizează provocări. Conducând Rusia își depășesc cu mult competențele. Chiar dacă au diplome în diverse domenii, ei nu sunt nici economiști, nici diplomați, nici sociologi, nici psihologi, ei sunt ofițeri din serviciile secrete. Ei consideră că economia, diplomația, sociologia, psihologia, cultura, arta trebuie să servească statul și obiectivele lui. În timpul Uniunii Sovietice, partidul definea interesele statului. NKVD, apoi KGB serveau interesele statului, așa cum erau ele definite de către partid. Ofițerii de informații erau brațul înarmat, pumnul, niciodată creierul sistemului sovietic. Abia după prăbușirea Uniunii Sovietice, serviciile secrete și-au asumat funcții exercitate de creier.

http://www.contributors.ro/global-europa/cum-s-a-strecurat-propaganda-rusesca-la-world-holocaust-forum-%c8%99i-de-ce-vrea-putin-sa-rescrie-istoria-celui-de-al-doilea-razboi-mondial-interviu-cu-analistul-armand-go%c8%99u/